Blog

Orice încalcare a normelor juridice atrage raspunderea juridica a persoanei care a savarsit-o, iar aceasta raspundere difera în functie de natura normei încalcate si a pericolului social al faptei.

În functie de pericolul social al acestor incalcari si de natura relatiilor si intereselor lezate, faptele ilicite se clasifica în: infractiuni, contraventii si abateri disciplinare.

Diferenta dintre infractiune si contraventie este reprezentata de gradul de pericol social. Infractiunea are un grad de pericol social mai ridicat, cu consecinte mai grave, lezand valori sociale importante (ex. integritatea corporala a unei persoane, libertatea acesteia, proprietatea, relatiile de serviciu, justitia), in timp ce la contraventie acest pericol social este mai redus, iar urmarile sale sunt mai restrânse, neafectând valori importante.

De asemenea contraventia se deosebeste de infractiune si prin modul de sanctionare. Astfel, infractiunile sunt pedepsite cu închisoare penala sau amenda penala, pe când contraventiile sunt sanctionate cu avertisment, amenda contraventionala si cu o serie de sanctiuni complementare. Amenda contraventionala, in caz de neachitare se poate transforma, prin hotararea instantei de judecata, intr-o obligare a contravenientului la prestarea unei activitati în folosul comunitatii.

Sancţiunile contravenţionale complementare sunt: confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contravenţii; suspendarea sau anularea, după caz, a avizului, acordului sau a autorizaţiei de exercitare a unei activităţi; închiderea unităţii; blocarea contului bancar; suspendarea activităţii agentului economic; retragerea licenţei sau a avizului pentru anumite operaţiuni ori pentru activităţi de comerţ exterior, temporar sau definitiv; desfiinţarea lucrărilor şi aducerea terenului în starea iniţială.

Pentru ca o fapta sa poata fi incadrata ca fiind contraventie este obligatoriu ca aceasta să fie săvârşită cu vinovăţie (adica cu intentie sau din culpa), fapta comisa trebuie sa fie prevazuta si sanctionata drept contraventie printr-o norma de drept (lege, ordonanta etc.) şi pericolul social al acesteia sa nu aduca atingere relatiilor sociale, a caror incalcare constituie elementele unei infractiuni.

Potrivit Ordonantei 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, pentru una şi aceeaşi contravenţie se poate aplica numai o sancţiune contravenţională principală şi una sau mai multe sancţiuni complementare. Avertismentul şi amenda contravenţională se pot aplica oricărui contravenient persoană fizică sau juridică.

Contravenţia se constată printr-un proces-verbal care trebuie sa cuprinda în mod obligatoriu: data şi locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea şi instituţia din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupaţia şi locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenţionale cu indicarea datei, orei şi locului în care a fost săvârşită, precum şi arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravităţii faptei şi la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabileşte şi se sancţionează contravenţia; indicarea societăţii de asigurări, în situaţia în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulaţie; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac şi organul la care se depune plângerea. Lipsa unui element sau a mai multor elemente obligatorii indicate anterior duc la nulitatea procesului verbal de contraventie, doar in cazul existentei unei vatamari, care trebuie dovedita de catre contravenient.

Lipsa menţiunilor privind numele, prenumele şi calitatea agentului constatator, numele şi prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii şi a sediului acesteia, a faptei săvârşite şi a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Totodata, neaducerea la cunostinta contravenientului, de catre organul constatator, a dreptului de a face obiecţiuni cu privire la conţinutul actului de constatare, este sanctionata cu nulitatea absoluta a procesului verbal.

In ceea ce priveste aplicarea sancţiunii amenzii contravenţionale, aceasta se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârşirii faptei. De asemenea, executarea sancţiunii amenzii contravenţionale se prescrie dacă procesul-verbal de constatare a contravenţiei nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancţiunii.

Un aspect foarte important este legat de nesemnarea procesului verbal de contraventie de catre contravenient. În cazul in care contravenientul nu se află de faţă, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face menţiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puţin un martor. În atare situatie, procesul-verbal va cuprinde şi datele personale din actul de identitate al martorului şi semnătura acestuia. Nu poate avea calitatea de martor un alt agent constatator.

Împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia, la Judecătoria în a cărei circumscriptie a fost savarsita fapta contraventionala. Aceste plangeri contraventionale, precum si recursurile declarate impotriva hotararilor judecatoresti prin care s-au solutionat plangerile sunt scutite de plata taxelor de timbru.

In cazul in care va aflati in neplacuta situatie de a fi sanctionat contraventional, va recomand sa nu semnati procesul verbal de contraventie, urmand ca nemultumrile legate de cele retinute in sarcina dvs. sa le prezentati in fata instantei de judecata. Exista o practica (destul de extinsa) a instantelor de judecata de a nu admite plangerile impotriva proceselor verbale de contraventie semnate de catre contravenient fara formularea vreunei obiectiuni, considerandu-se aceasta atitudine ca fiind o recunoastere a faptelor sanctionate.

Potrivit jurisprudentei nationale si a CEDO (cauza Anghel vs. Romania), in cadrul plangerii contraventionale, petentul este cel care trebuie sa faca dovada contrarie celor retinute in proceul verbal de contraventie daca aspectele contestate au fost percepute de agentul constatator prin propriile simturi. In cazul in care agentul constatator nu a perceput personal faptele contraventionale, acestuia ii revine sarcina dovedirii vinovatiei contravenientului in savarsirea faptelor.